Degradat şi ruinat din cauza cutremurelor, căzându-i o treime din înălţime, turnul a fost înălţat cu 15 m la restaurarea din 1775-1778 când stareţul Filaret a adăugat în vârf o încăpere din lemn de stejar pentru strajă. La reparaţiile din 1908-1915 această parte a fost dată jos, turnul rămânând la înalţimea incintei şi pierzând din aspectul monumental. O placă de piatră înştiinţează că: "Această cetate din jurul bisericii mănăstirii Căldăruşani, ridicată de voievodul Matei Basarab la 1638, fiind parjolită de foc la anul 1945, a ajuns în stare de ruină până în anul 1950, când Prea Fericitul părinte Justinian, în grija sa pentru dumnezeieştile mănăstiri, ca să ferească sfântul lăcaş de pustiire, purces-a la preînnoirea cetăţii, împlinindu-i toate stricăciunile pricinuite de foc, cu cheltuiala Departamentului Cultelor şi a Mitropoliei Ungro-Vlahiei, mântuindu-se lucrul în 6 iunie 1958 când se împlineau 10 ani de la urcarea Prea Fericirii Sale în scaunul de patriarh al României".
În clopotniţă se află două clopote. Clopotul mare, cu diametrul şi înălţimea de 1,5 m, are o greutate de 2 tone şi poartă inscripţia: "Acest clopot s-a turnat cu cheltuiala Sfintei Mănăstiri Căldăruşani în zilele Măriei Sale Domnitor al Valahiei şi Moldovei Alexandru Ioan I şi ale Prea Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit D. D. Nifon, stareţ fiind sfinţia sa Părintele Arhimandrit Kir Eftimie în anul 1860, august. Cei ce au ajutat robilor lui Dumnezeu Chesarie iconom, Timotei Eclesiarh, Răducanu Constantin ..... Ioniţă Ioan, Chiriac diacon, Petre, Nicolae, Luca, Costache, Ştefan Dobre, Dumitru, Tănase Petre, Teodoru, Dincă". Clopotul a fost turnat la fabrica lui Gustav Blank în Bucureşti.
Cel de-al doilea clopot, cu diametrul şi înălţimea de 1,15 m, în greutate de 800 kg, poartă inscripţia: "Acest clopot s-a făcut prin osârdia Arhim. Kir Dositei abştejitul în cinstea Sf. Mucenic Dimitrie 1815. Acum spărgându-se s-a turnat în cinstea aceluiaşi Sfânt, în zilele P. F. Patriarh Iustinian, stareţ fiind din mila Domnului Arhim. Gherasim 1956". "Turnătoria C. G. Dumitrescu Oituz, Bucureşti".

Stareţul Filaret (1772-1780) a dărâmat tavanul chiliilor şi a înălţat zidurile pe cele trei laturi formând chiliile de la etaj, cu cerdac pe stâlpi de lemn, imagine imortalizată într-un tablou de marele pictor Nicolae Grigorescu. La reparaţia din 1908-1915, stâlpii de lemn au fost înlocuiţi cu stâlpi de zidărie şi arcade, aşa cum sunt şi în prezent.
"Arhondaria cea de sus", o sală mare aflată la etaj, pe latura de sud-vest, construită în timpul stareţului Filaret, la restaurările din 1951-1964 a fost transformată în chilii.
În locul zidului de incintă de la est, stareţul Meletie (1841-1850) a ridicat o trapeză şi un mic paraclis, iar dedesubt o pivniţă mare, cu bolţi de cărămidă aparentă. Incendiul din 1945 a distrus nu numai cetatea ci şi sala de mese, trapeza cea mare şi paraclisul. La reparaţiile din 1964, pe locul trapezei şi paraclisului, s-a construit o sală cu bolţi, cea mai frumoasă din mănăstire, care adăposteşte în prezent o bogată colecţie de obiecte religioase.
Pe lângă liniştea pe care o oferea monahilor, incinta Mănăstirii Căldăruşani a fost adesea loc de refugiu pentru populaţie, în vremuri tulburi, de frământări sociale şi politice.